Ce este psihooncologia și de ce este atât de importantă?
Am ales să aprofundez psihooncologia într-un moment în care simțeam tot mai clar, în cabinet, că omul nu suferă niciodată doar „în corp” sau doar „în minte”.
În spatele unui diagnostic oncologic există aproape întotdeauna o lume emoțională pe care foarte puțini o văd cu adevărat.
Există frica. Există nesiguranța. Există acel moment în care viața se împarte în „înainte” și „după”.
Pentru mulți oameni, clipa în care aud cuvântul „cancer” produce o ruptură profundă în interior. Dintr-odată apar investigații, tratamente, decizii dificile și întrebări despre viitor, despre corp, despre sens și chiar despre propria identitate.
Dar ceea ce m-a impresionat cel mai mult în lucrul cu pacientul oncologic nu a fost doar lupta cu boala. Ci singurătatea emoțională care apare adesea în jurul acestei experiențe.
Impactul emoțional al diagnosticului oncologic
Mulți oameni ajung să simtă că trebuie să fie puternici tot timpul. Pentru familie, pentru copii, pentru cei dragi chiar și pentru medici.
Și atunci încep să își ascundă frica, oboseala, furia sau disperarea. Uneori chiar și față de ei înșiși.
Psihooncologia este, pentru mine, spațiul în care omul poate să lase jos această armură. Spațiul în care nu mai trebuie să demonstreze nimic.
Spațiul în care poate spune:
„Mi-e frică.”
„Nu mai pot.”
„Nu știu ce se va întâmpla cu mine.”
Fără să fie judecat. Fără să fie redus la un diagnostic.
Pacientul oncologic are nevoie să fie văzut ca om
Pentru că pacientul oncologic nu este doar un pacient. Este un om care încearcă să își păstreze demnitatea și legătura cu sine într-o perioadă în care totul pare nesigur.
Cancerul nu afectează doar corpul. Afectează relația cu propriul corp, imaginea de sine, relațiile apropiate, sentimentul de siguranță și uneori chiar dorința de a mai privi înainte.
Am întâlnit oameni care nu mai aveau încredere în propriul corp. Femei care simțeau că și-au pierdut feminitatea. Bărbați care simțeau că trebuie să fie „tari”, deși în interior erau copleșiți.
Oameni care se simțeau vinovați pentru că obosesc. Sau care încercau să îi liniștească pe ceilalți în timp ce ei se prăbușeau pe dinăuntru.
Rolul psihooncologiei în reglarea emoțională
Psihooncologia nu înseamnă promisiuni false și nici ideea toxică potrivit căreia „dacă gândești pozitiv, totul va fi bine”.
Înseamnă prezență. Înseamnă reglare emoțională. Înseamnă susținere psihologică reală în fața unei experiențe care poate zgudui întreaga viață a unui om.
În ultimii ani, tot mai multe studii arată legătura profundă dintre stres, sistemul nervos, sistemul imunitar și sănătate. Omul nu poate fi separat în „corp” și „psihic”. Tot ceea ce trăim emoțional lasă urme și în corpul nostru.
Abordarea imunopsihosomatică – omul privit ca un întreg
De aceea, abordarea imunopsihosomatică privește omul ca pe un întreg. Nu doar ca pe un corp care trebuie tratat, ci ca pe o ființă care are nevoie să fie susținută emoțional, relațional și uman.
Cred că uneori unul dintre cele mai importante lucruri pe care le poate primi un pacient oncologic este sentimentul că nu trebuie să treacă singur prin această experiență.
Să existe cineva care să îl privească dincolo de analize, tratamente și diagnostic. Cineva care să îi amintească faptul că, dincolo de cancer, există încă un om.
Un om care are voie să simtă. Care are voie să obosească. Care are voie să se teamă.
Dar care merită, în continuare, să fie văzut cu blândețe, demnitate și umanitate.
Dacă tu sau cineva apropiat trece printr-un diagnostic oncologic și simți nevoia unui spațiu sigur de susținere emoțională, psihooncologia poate deveni un sprijin real în această perioadă dificilă.
