Opreste-te acum!

In fiecare tara din lume, un copil de 4 sau 5 ani vorbeste limba tarii in care traieste, mai mult sau mai putin corect. Pe la varsta de 6 sau 7 ani acest copil merge la scoala si invata cum sa scrie ceea ce vorbeste, sa citeasca, pentru ca apoi sa invete gramatica limbii respective. Asadar atunci copilul invata de ce el vorbeste acea limba in felul in care vorbeste.
Dar cand copilul merge la scoala se intampla ceva. Cineva incearca sa il invete pe copil o limba straina. Si cum face asta? Il invata pe copil mai intai gramatica si atunci copilul invata cu oarecare dificultate limba straina sau nu o invata deloc.

Daca procesul invatarii este “mai intai fa si apoi intelege de ce ai facut-o”, asta este exact ceea ce te provoc sa faci pentru ca noi suntem aici pentru a invata.

Si cand spun “noi” ma includ si pe mine, deoarece sunt aici sa invat si eu pentru ca te pot invata numai ceea ce eu insami am de invatat.

Asadar mai intai va invit sa actionam si apoi vom incepe sa discutam de ce anume am procedat astfel.

Opreste-te acum din a cauta lucruri in neregula la tine.

Si pentru a inchide aceasta pagina in acelasi spirit in care am deschis-o – IA-TI VIATA IN MÂINI SI FĂ CEVA CU EA – voi folosi o poveste. De ce voi incheia cu o poveste? Pentru ca o poveste este ceva ce nu veti uita niciodata.

Opreste-te acum si citeste povestea!

A fost odata ca niciodata, in muntii din India un intelept batran. Si ceea ce obisnuia sa faca acest batran intelept era sa mearga dintr-un tinut in altul si sa-si predice intelepciunea.

Asa ca obisnuia sa soseasca intr-un sat la amiaza, sa se spele, sa serveasca masa, sa se odihneasca si in timp ce soarele apunea si satenii se asezau formand un cerc in mijlocul caruia se aprindea un foc batranul se ridica pornind spre a-si predica intelepciunea. Si fiecare sat stia dinainte cand inteleptul avea sa ajunga.

In unul din aceste sate traia un tanar care credea ca este foarte istet. El isi spuse siesi: “intelept, un fel de bufon batran va veni sa ne predice noua intelepciunea?

O sa demonstrez intregului sat ca acest asa-zis om intelept nu este intelept deloc si ca este doar un batran plicticos, si am sa le arat tuturor ca eu sunt intelept si apoi eu voi castiga respectul tuturor acestor oameni pentru ca ei nu ma respecta.

Si asta este planul. Asta este ceea ce voi face: cand inteleptul va ajunge in satul nostru o sa merg pe camp si voi prinde un fluture. Si in timp ce inteleptul se va ridica si va incepe sa vorbeasca, voi merge la el, in fata intregului sat si am sa ii spun:

– Inteleptule ce am in pumnul meu?
Daca inteleptul va spune:
– Ai un fluture.
Atunci am sa il intreb pe acest batran:
– Este fluturele mort sau viu?

Daca batranul va spune ca fluturele este mort, imi voi deschide pumnul si voi lasa fluturele sa zboare.
Daca batranul va spune ca fluturele este viu, imi voi strange pumnul, voi omora fluturele si voi arata intregului sat ca fluturele este mort.

Asadar indiferent ce imi va raspunde acel batran eu am sa ii dovedesc ca greseste.”
Ziua a venit, batranul intelept ajunge in sat, se spala, mananca, se odihneste, soarele apune, satenii stau asezati in cerc, focul arde in mijloc, inteleptul se ridica incepand sa predice si in acel moment tanarul apare alergand:
– Batrane opreste-te. Inainte de a continua, hai sa vedem cat de istet esti. Ce am in pumnul meu?
Batranul se uita si spune:
– Ce? Ai un fluture in pumnul tau.
– Asta a fost usoara. Acum spune-mi batrane, este acest fluture mort sau viu?
Batranul se uita la tanar si zambeste spunand:
– Este in mainile tale. Este in puterea ta ca acest fluture sa fie mort sau viu.