Programati o sedinta

Completati campurile din stanga si revin in cel mai scurt timp posibil cu confirmarea programari.

Telefon:
0722 376694

Email:
claudia_popa75@yahoo.com

Cu relatia ta in “izolarea pandemica”

2 months ago · · 0 comments

Cu relatia ta in “izolarea pandemica”

Relatia ta si provocarile zilnice in izolarea coronavirus.

Cum influenteaza izolarea pe perioada pandemiei de coronavirus relatia ta de cuplu, relatia ta cu ceilalti membri din familie alaturi de care convietuiesti in aceasta perioada, acasa?
Cat de intimi putem fi in spatiul intim numit “acasa” astfel incat sa ne mentinem individualitatea si relatiile cu cei dragi sufletului nostru curate si sanatoase?

Ne regasim cu totii, deja de mai bine de trei, patru saptamani sau chiar mai mult, in situatia de a ne distanta social de restul lumii in timp ce apropierea fizica, emotionala, in cuplu, familie a crescut substantial. Viata si activitatile noastre zilnice sunt acum limitate la spatiul comun al unei case respectiv apartament de dimensiuni nu intotdeauna satisfacatoare pentru confortul fiecarui membru din familie. In interiorul caselor noastre ne aflam, in acelasi timp si tot timpul, deseori persoane din doua generatii diferite daca nu chiar trei sau patru – parteneri de cuplu, copii, parinti, bunici, strabunici si chiar animale de companie. Mai mult decat in oricare alta perioada avem nevoie, fiecare dintre noi, sa ne simtim iubiti, vazuti, auziti, apreciati, securizati, respectati. Toate rolurile noastre sociale, care pana la izolare se desfasurau in spatii specifice – munca o desfasuram in spatiul specific (la servici), scoala in scoli, activitatile sportive in spatii specifice, cumparaturile in magazine, etc. – sunt provocate pentru a se manifesta in acelasi spatiu numit “acasa”. Cat de bine reusim sa ne respectam si sa ne exprimam limitele, nevoile, rolurile si angajamentele acum? Cat de bine reusim sa ne stabilim si sa ne mentinem in prim plan prioritatile? Iar daca reusim cat de mult constientizam care ne sunt prioritatile in aceasta perioada – prioritatile individuale si cele relationale?

Ce se intampla cu mine de nu reusesc? De ce eu nu sunt capabil sa fac fata in timp ce toti ceilalti se pare ca se descurca?

Cand noi oamenii traim sub imperiul unei perioade de stres acut, intr-o perioada de incertitudine prelungita ce presupune pierderi multiple – pierderea libertatii de miscare, pierderea prin restrictionare a contactului social direct, pierderea normalitatii cunoscute, pierderea imaginii unui viitor pe care credeam ca il putem implini intr-un fel anume iar cel putin pentru moment reiese ca nu se va mai implini la fel cum il planuisem – apar tensiuni majore ce maximizeaza evidentierea diferentelor dintre noi. Acelasi fenomen se manifesta si in interiorul cuplului, al familiei. Fac referire acum in mod particular la mecanismele de supravietuire, mecanismele de coping dezvoltate inca din copilarie.
Este esential sa intelegem faptul ca totii trecem prin aceasta perioada dificila incerta si sub imperiul unui pericol nevazut foarte dificil de controlat si ca fiecare dintre noi are modalitati de manifestare sub presiunea stresului prelungit diferite. Modul in care celalalt face fata situatiei este foarte posibil sa nu fie acelasi cu modul nostru de a face fata. Modul nostru de a face fata poate fi diferit de al celuilalt.
Pot aparea, contrar vointei noastre constiente, conflicte si tensiuni emotionale intense atat in interiorul nostru cat si in relatie cu cele mai importante persoane din viata noastra in urma incercarilor mintii noastre de a gasi certitudinea cunoscuta anterior crizei acum cand incertitudinea domneste peste tot. Pur si simplu sunt trairi intense, tensiuni interioare ce cresc odata cu nevoia de a controla, repara si rezolva situatia perceputa incerta.
Aceasta perioada aduce la suprafata o multitudine de aspecte ale “umbrei” fiecaruia dintre noi, membrii cuplului, familiei, aspecte de care nici noi insine nu stiam ca exista.

Este aceasta apropiere o provocare pentru relatia ta?

Asadar acum manifestarile noastre ne vor apropia si mai mult prin complementaritate – atata timp cat mecanismele individuale diferite le vom putea manageria intr-un mod sanatos armonizandu-le spre a deveni mecanisme de supravietuire, copping, ale relatiei de cuplu respectiv ale familiei – sau ne vor distanta in opozitie unul fata de celalalt – atunci cand fiecare dintre noi va vedea modul celuilalt de a manageria situatiile ca pe o amenintare la adresa propriei persoane, la adresa propriei capacitati de a manageria situatiile create.
Mecanismele de supravietuire intra in manifestare mult mai accentuat fiind pusi in contact cu situatii incerte pe care este foarte posibil sa nu le putem controla si totusi ne comportam ca si cum am fi siguri de faptul ca modul nostru de a rezolva situatia este cu siguranta cel pe care si celalalt trebuie sa il adopte. Este un fel de falsa siguranta. Asta este ceea ce ti se intampla si tie, si mie, si lui, si ei, si fiecaruia dintre noi. Este un aspect mult mai profund decat faptul ca celalalt (partenerul, parintele, copilul, bunicul, …) devine pur si simplu enervant, indiferent, distant, sufocant sau recalcitrant. Frica se accentueaza in acest context in timp ce creierul mic preia controlul prin manifestarea reflexelor de tipul lupta, fugi sau ingheata. Iata cum arata dinamica relatiilor la nivel major in mod normal in situatii universale de dezastru.

Toate aceste aspecte descrise anterior fac parte, conform literaturii de specialitate, din ceea ce specialistii numesc “manifestarea traumei anticipatorii”.
Se naste acum o noua si profunda intrebare: Cum facem, noi oamenii, fata fragilitatii, nesigurantei, propriei mortalitati, incertitudinii?

Ce se intampla cu continuitatea relationala? Cum ramanem in contact? Cum oferim si primim suport neutru?

Nu toti oamenii sunt in relatii suportive si armonioase. Unii dintre noi se regasesc in familii, relatii disfunctionale, altii traiesc de unii singuri. Exista o multitudine de situatii familiale si fiecare dintre ele necesita o modalitate de abordare specifica.

In timpuri ca acestea devine foarte important sa putem vedea mai departe de comportamentul reactiv de moment, iar asta nu este deloc atat de usor pe cat ar parea la prima vedere deoarece noi insine suntem de cele mai multe ori in propriile noastre mecanisme reactive.
De modul in care reusim, fiecare dintre noi, sa iesim din vartejul criticismului si al controlului depinde stabilitate sau instabilitatea relatiei de cuplu, armonia si echilibrul acesteia respectiv suferinta sau chiar ruptura relatiei.

Chiar daca lucrurile nu se intampla asa cum ti-ai propus sau cum ti-ai imaginat te anunt ca este in regula. Nu esti singurul pentru care este asa. Tuturor ni se intampla acelasi fenomen.
Prin urmare, daca iti pui intrebari precum “Ce se intampla cu mine de nu reusesc? De ce eu nu sunt capabil sa fac fata in timp ce toti ceilalti se pare ca se descurca?” afla ca nici unul dintre noi nu face fata altfel. Lucrurile nu se intampla in modul in care ne-am propus sau ne-am imaginat foarte multi dintre dintre noi ca se vor intampla in interiorul relatiilor noastre intime, in cadrul familiilor noastre iar asta este o normalitate acum. Acest fenomen haotic se manifesta la nivelul intregii umanitati, nu numai in relatiile tale, nu numai tie.
Nu doar traim, invatam, muncim, de acasa ci muncim, invatam, traim “cu acasa”.

Cand simti ca provocarile carora esti nevoit sa faci fata te coplesesc de-a dreptul nu ezita sa soliciti sprijin, ajutor, de specialitate.
Sunt aici pentru tine, pentru voi!
Psihoterapeutul tau: Claudia Mioara Popa

Categories: Uncategorized

psih. Claudia Mioara Popa

psih. Claudia Mioara Popa

După cum poate ştii, DE CE-ul meu este să inspir oamenii să-şi trăiască fiecare zi preţuind miracolul de a fi şi să-i încurajez să devină conştienţi de propria valoare.

Care este DE CE-ul tău? Care este acel ceva care te face să te simţi viu, îţi dă energie şi te ajută să mergi mai departe indiferent de provocările de care ai parte?