Este modalitatea mea de abordare eficienta pentru toata lumea?
Nu este vorba de tehnica aici, este doar o abordare filosofica la care eu ader. Este vorba despre a fi in relatie cu o persoana si de a lucra cu ceea ce persoana iti da. Aceasta perspectiva nu consta in a da directive in sensul de a-ti spune ceea ce trebuie sa faci (“ar trebui sa te relaxezi, ar trebui sa iti schimbi stilul de viata, ar trebui sa faci asta sau cealalta”), este vorba de a lucra cu oamenii si nu cu problemele lor. Tehnica terapeutica este doar o tehnica, un instrument.
Fiecare persoana este diferita. Fiecare persoana aduce ceva diferit, de fiecare data este diferit si pentru mine. Pentru ca fiecare individ are o comoara diferita in interiorul sau iar intrebarea este “care este comoara pe care o cautam?“; “ce este ceea ce vreau sa caut?”
Ceea ce vreau sa spun este: nu renunta la actiune, nu renunta la propriul tau sine, nu renunta sa fii creativ, nu renunta sa cauti, nu renunta sa crezi, nu te indoi, nu renunta la povesti.
Daca nu iti place meseria ta schimb-o, daca nu iti place casa ta muta-te, daca nu iti place relatia ta gaseste una noua. Nu esti un copac, te poti misca. Dar unii oameni, multi oameni se blocheaza, raman intepeniti, intr-un singur loc pentru ca gandesc “trebuie sa fiu recunoscator pentru ceea ce am si nu ar trebui sa ma plang si atunci cand simt ca nu mai pot voi lua ceva medicamente”.
Nu; ar trebui sa te plangi si ar trebui sa protestezi si ar trebui sa faci schimbari.
Daca nu iti place situatia schimb-o.
Ai putea spune “dar se presupune ca trebuie sa fiu stabil in viata, sa caut stabilitatea si siguranta. Ar trebui sa fiu recunoscator ca am acest serviciu.”
Nu. Schimba. Vremea este instabila, soarele se misca pe cer, intr-un moment ploua in altul este soare arzator. Raul curge tot timpul. Astea sunt schimbarile din jurul nostru iar noi, oamenii, incercam sa fim stabili.
Nu se pune intrebarea daca eu sunt de ajutor. Nu iti voi spune nimic nou, nu te invat nimic nou. Tot ceea ce fac este sa iti dau o lanterna si sa iti spun deschide-o si indreapta raza de lumina spre coltul intunecat al propriilor tale simtaminte pentru ca tot ceea ce ti-ai dorit vreodata este inca acolo.
Am inventat atat de multe lucruri deoarece unii oameni in istoria rasei umane, unii oameni foarte ciudati, dintr-o data si-au imaginat lucruri. La un anumit moment dat cineva si-a imaginat ca o persoana poate zbura, asa ca a creat avionul. O alta persoana si-a imaginat ca am putea vorbi unii cu altii la distanta fara sa ne vedem unii pe altii, asa ca s-a inventat telefonul. Toate aceste inventii au aparut din imaginatia noastra.
Cea mai importanta piesa muzicala, literatura, marile compozitii, marile opere de arta, au aparut datorita imaginatiei, pentru ca oamenii au privit realitatea si-au imaginat-o si au reprodus-o. Ne imaginam lucruri.
Cream mituri, povesti despre trecutul nostru, cream povesti despre viitorul nostru, despre ceea ce se va intampla dupa moarte. Pentru tot ceea ce nu putem explica cream un fel de basm in jurul sau. Aceasta a fost ceea ce se poate denumi “o cale sanatoasa de a evada din realitate”. A iesi din realitate nu este un lucru rau; a fi tot timpul in contact cu realitatea poate fi intr-o oarecare masura prea stresant. Realitatea nu este totdeauna confortabila.
Astazi in epoca moderna vechile miturile reprezinta ceva ce nu este adevarat, ceva ce este fals sau este doar o poveste.
Si voi va imaginati lucruri. Ce este rau in a-ti imagina? Daca nu iti imaginezi ce anume ti-ar place sa devii in viitor, nu vei deveni niciodata. Daca nu te imaginezi ca fiind o persoana de succes, niciodata nu vei deveni o persoana de succes. Daca iti imaginezi tot timpul cat de rau esti si cat de urat esti si ce persoana fara succes esti si ce lipsit de noroc esti si cat de prost esti, vei deveni toate acestea.
Vei deveni exact ceea ce tu iti imaginezi. Imaginatia ta este puternica. Asa ca incercam sa fim cat mai logici tot timpul si cand avem ganduri ilogice, ceea ce se intampla mai mereu, ne regasim spunandu-ne noua insine: “trebuie sa fie ceva in neregula cu mine, ori nu sunt prea destept ori sufar de depresie. Sau poate aud voci si sufar de schizofrenie“. Si apoi te gandesti sa mergi la medicul psihiatru sa primesti un diagnostic, poate ceva de genul: tulburare de personalitate multipla, tulburare bipolara, maniaco-depresiv, depresiv,… etc.
Problema se pune din ce perspectiva privim lucrurile. Ce este rau in a crea povesti si mituri, in a ne imagina?
Cand lucrez cu imagini simbolice a ceea ce clientul simte, ajung in spatele senzatiilor deoarece este o intrebare de tipul “cine sunt eu”.
Am o problema prezentata, am o problema evidentiata, dar problema evidentiata nu este o problema reala dar este sentimentul, senzatia, modul in care individul isi reprezinta propriul sentiment (judecata de tip bun sau rau) – “ma simt trist dar nu ar trebui sa ma simt asa”; in concluzie cu cat am sa incerc sa nu ma simt trist, cu atat mai trist ma voi simti.
In final este vorba despre “cine sunt eu” este un indiciu al propriei identitati. Este vorba despre cum ma accept pe mine asa cum sunt.
Deci solutia este simpla:
- acceptate asa cum esti;
- nu este nimic in neregula cu tine.
Opreste-te din a te eticheta. Nu este nimic in neregula cu tine. Nu este nimic in neregula cu nimeni. Sa incetam sa cautam ceea ce este in neregula pentru a incercam sa reparam si sa incepem sa cautam ceea ce este in regula si sa invatam cum sa folosim.
Tot ceea ce va cer este sa va priviti in oglinda sa vedeti ce este acolo si sa-i spuneti ceva placut acelei persoane.
Asadar haideti sa vedem ce este in regula la tine. Spune-mi macar un lucru care iti place la tine.
