“Doresc să ii mulțumesc doamnei psiholog pentru dedicarea și devotamentul de care a dat dovadă pe tot parcursul ședințelor noastre. Sprijinul oferit m-a ajutat nu doar în pregătirea și promovarea examenelor, ci și în procesul meu de dezvoltare personală.
O.
Am apreciat foarte mult profesionalismul, implicarea și modul în care a reușit să mă ajute să îmi depășesc limitele și să am mai multă încredere în mine.
Vă mulțumesc pentru tot ajutorul și pentru faptul că ați fost alături de mine în această etapă importantă. Sunt recunoscător pentru tot ceea ce am învățat și pentru progresul pe care l-am făcut!
“Calatoria mea alaturi de Claudia, a inceput, ca pentru multi dintre cei care ajung in terapie, intr-un moment de intuneric total. Debusolata, lipsita de aproape orice urma de placere de a trai, chinuita de anxietate si atacuri de panica, am intrat timid pentru prima data in cabinet. Am simtit mai intai mirosul, era un miros de liniste, de copilarie, de vacanta de vara petrecuta la bunici. Apoi am simtit energia, sentimentul de pace, de loc in care sunt in siguranta. A decurs foarte lin totul, inca de la prima sedinta. Am simtit sa ma deschid cu totul, asa cum nu o facusem nici macar eu cu mine, vreodata. Eficienta terapiei am simtit-o de la o saptamana la cealalta, in masura in care incepeam sa invat tehnicile si procesele de gandire necesare pentru a merge inainte, de mana cu fricile mele. Dupa iesirea din acea etapa, am continuat cu procesul de dezvoltare personala, introspectie, vindecarea copilului din mine, iertare si acceptare, curatare si descoperirea adevaratei forte interioare. Am invatat sa ma iubesc cu adevarat si am descoperit o mare forta in vulnerabilitatea mea, am inceput sa traiesc cu adevarat autentic, si toate acestea au inceput sa se manifeste zi de zi in viata mea. Iti multumesc, Claudia, ca mi-ai fost ghid in toata experienta aceasta de autocunoastere si iubire de sine!
Andreea
“Prima zi in care am venit la terapie a fost terifianta. Mintea imi era incetosata, preocupata cu fel de fel de ganduri si ingrijorari care se imbinau, formand astfel o gaura neagra in mintea mea, care era infometata mereu, si cerea din ce in ce mai multe ganduri, energie, emotii si vitalitate. Deoarece niciodata nu-si putea astampara foametea, aceasta crestea, dorind sa ia mai mult si mai mult, pana cand inlocuia intreaga mea fiinta.
Oana